Țichindeal
Contrar numelui său, satul este amplasat într-o vale. În limba română, confuzia apare din transcrierea fonetică a cuvantului ”thal” din varianta în limba germană a numelui: Zickenthal, Ziegenthal, care înseamnă ”Valea Caprelor”. O altă variantă a sursei numelui spune că denumirea a intrat în limba română prin filiera maghiară, în care numele satului este Chekendeal (care provine dintr-o toponim în latină ce se traducea cu ”Valea secuilor”). Această ultimă versiune este susținută de documentul primei atestări din 1350 - 1359: possesio Chekendal. Cu toate acestea, teritoriul localității a fost locuit din epoci mai timpurii, după cum dovedesc artefactele găsite aici din epoca romană. La momentul atestării documentare, localitatea era deja părăsită, ea funcționând doar ca punct de graniță. Puțin peste 50 de ani mai târziu însă, la 1402, documentele indică faptul că o comunitate săsească se instalase deja aici, fiind catolici încă și având o biserică, a căror ruine se mai păstrează timid și azi.
Până în secolul XIX, localitatea a făcut parte din Scaunul Nocrich. După ce, în 1543, satul a fost desființat oficial, el a fost repopulat ulterior. Din poveștile locale, se pare că sașii au părăsit satul în secolul XVIII, în timpul războiului curuților.
Numele satului sau al așezării e regăsit sub diferite forme de-a lungul istoriei: Cichindeal sau Ceccendal, Zakelnduel, Tsikkndâl sau Tsakeln (în săsește), Cikendál (în maghiară).
Unul din cele mai valoroase monumente istorice din Arhiepiscopia Sibiului, biserica din Ţichindeal, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, este vedeta satului, iar aici, acum aproape 240 de ani, lua naștere una din primele școli românești din Valea Hârtibaciului. Satul e parte din traseul cultural al bisericilor pictate de frații Grecu.