Roșia
Satul Roșia e situat la doar câțiva km de Sibiu și a fost locuit din Neolitic, conform obiectelor găsite în zona așezării și care pot fi admirate în Muzeul Văii Hârtibaciului din Agnita alături de alte obiecte din epoca romană. Mai mult, conform unor cercetări arheologice din anul 1958, încă neaprofundate până în prezent, în apropierea satului, există urmele unei cetăți dacice. Tot la capitolul mistere încă neelucidate, în preajma satului, pe dealul denumit popular ”La Cetate”, pot fi remarcate rămășițele unui zid, a cărui proveniență este un mister.
Prima atestare documentară a satului a fost în 1327, într-un document în care se vorbește despre un preot paroh numit Ludovicus "de Ruffomonte" (Muntele Roșu, Rothberg). Timp de 450 de ani, satul Roșia a făcut parte din Scaunul Sibiului, perioadă în care a fost deseori încercată. Cel mai notabil este cel din anul 1600, când armata lui Mihai Viteazul a ars complet satul.
Numele satului este legat de Eginald Schlattner, fost inginer hidraulic și preot luteran, care a devenit celebru datorită celor trei romane pe care le-a publicat între 1998 şi 2005, inspirate din propria-i viață și legate de dezvoltarea României începând cu anii ’30. Cel mai cunoscut este ”Cocoșul decapitat”, carte a fost și adaptată pentru film, în 2006.
Roșia mai este cunoscută în documente sub numele de Roșia Săsească (în dialectul săsesc Ritbärch, Rîtberχ, Ridebarχ, în germană Rothberg, în maghiară Veresmart).