Șeica Mare
Satul este atestat în 1309, cu numele de Selk, ce vine din limba maghiară, în care mai este cunoscut și ca Nagysink sau Nagyselik. Numele Șeica Mare apare în documente abia prin jurul anilor 1900 - 1910, iar de-a lungul istoriei, mai apare ca Marktschelken, numele în limba germană.
Pe teritoriul localității s-au găsit, însă, și numeroase obiecte ce datează din perioada Neolitică: topoare de piatră, fragmente ceramice din epoca bronzului, obiecte de aur, obiecte celtice, ce se pot găsi la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
În perioada medievală, Șeica Mare a avut un rol important în regiune, fiind sediu de Scaun și timp de câteva secole, alături de Mediaș, alcătuind teritoriul numit ”Două Scaune” (Zwei Stühle). Acesta era o enclavă separată de Scaunul Sibiului, în care preoții sași au primit dreptul de a încasa taxe în folosul lor. De altfel, istoria celor Două Scaune este încă subiect de dezbatere între specialiști. Cert este că în sec. al XVI-lea Şeica Mare era o comună renumită în Transilvania, cu privilegii regale: dreptul de a ține târg și de a găzdui bâlci de iarnă.
Astăzi, satul are un farmec aparte, o combinație între tradițional și modern.