Dealu Frumos
Dealu Frumos este atestat documentar în 1280, într-un act prin care Greavul Gerlachus de Pulgromonte, numele satului în limba latină, achiziționează o moară în zona satului Stejeriș, de azi. În limba română, numele satului a intrat pe filiera germană, numele satului în această limbă fiind Schönberg, pentru că, într-adevăr, priveliștea de aici, este minunată. Satul a fost complet distrus de năvălirile tătare, dar prin eforturile comunității, a renăscut. Școala din sat este una dintre primele pomenite în Transilvania, încă din 1334, o dovadă a importanței pe care comunitățile săsești o acordau educației, chiar și în cele mai mici comunități, cum era cea din Dealu Frumos. Documentele numără cel puțin 10 fii ai satului care au ajuns, de-a lungul vremii, să studieze la cele mai mari universități din Europa medievală.
Aici, timp de peste 50 de ani, a fost considerat a fi centrul țării, marcat și printr-un panou care amintea călătorilor de acest lucru. După noi măsurători, făcute în 2012, cu aparate și metode moderne, centrul țării a fost stabilit la 30 de km mai la sud, în apropierea municipiului Făgăraș. Tot în același loc cu ”fostul centru al țării”, se află și un monument cu o poveste interesantă
O casă tradițională din Dealu Frumos, cea a familiei Recker, poate fi admirată la Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti din București.
Printre numele cu care Dealu Frumos a mai fost cunoscut în istorie, se numără Șulumberg sau Șulemberg, Schinebärch sau Šinebarχ (în dialectul săsesc), Lesses sau Leses (în maghiară).