Chirpăr

Satul a fost locuit încă din epoca de piatră. Dacii și chiar și celții au trecut pe aici, conform descoperirilor arheologice. În sec. XII, la venirea primilor coloniști germani, teritoriul Chirpărului făcea parte din rezerva de pământ a coronei maghiare. La primele năvăliri ale tătarilor, de la începutul sec. XIII, locuitorii din Chirpăr și-au unit eforturile cu cei din Veseud, pentru a construi o cetate de refugiu, care s-a dovedit a fi extrem de utilă deoarece zona a fost călcată în repetate rânduri atât de tătari, cât și de pecegeni și de cumani. Satul din ”Dealul Bisericii”, Kirchberg, cum apare în prima atestare documentară, mai era cunoscut ca și Kirperich, Kirpriχ (în săsește) sau Kürpöd, Körpöd (în maghiară) și număra 44 de gospodării și o școală, la primul recensământ. Trei secole mai târziu, deși satul era își dublase dimensiunea, numărând circa 100 de gospodării, s-a confruntat cu o plecare masivă a populației din cauza impozitelor împovărătoare, în ciuda unor amenzi și a interzicerii strămutării din partea Scaunul de la Nocrich, de care aparținea Chirpăr. Atunci au fost aduse familii din Țara Oltului (din zona Avrig și Olteț). În Chirpăr, meșteșugurile au fost mereu la înălțime, satul fiind cunoscut prin olarii săi. Între secolele XVII și XIX, peste 26 de olari au activat în sat. Arta populară din lemn, textile și blană era mult răspândită, în fiecare gospodărie se putea găsi un război de țesut. Până în anii '90 localitatea a fost locuită în majoritate de saşi. Azi, satul mai numără mai puțin de 800 de suflete.

Descoperă în Chirpăr

Biserica Evanghelică Fortificată
Construită în secolul XIII, a fost inițial, ca mai toate bisericile fortificate din regiune, o bazilică romanică din piatră. Edificiul a fost fortificat la începutul secolului XVI, când clopotnița a devenit turn de apărare, s-a construit un drum de strajă și încă trei turnuri defensive. După perioada medievală, atunci când nu mai era nevoie de ele, o parte dintre fortificații au fost demolate, iar materialele au fost folosite la construirea școlii. Azi mai putem admira doar părți din zidul de incintă și urmele a două bastioane. Turla bisericii este cea mai înaltă de pe Valea Hârtibaciului. Altarul, realizat de un meșter sighișorean, datează din 1795.
 
Biserica ortodoxă ”Înălțarea Domnului”
A fost construită la în 1844 și modificată 50 de ani mai târziu.
 
Schitul Sfântul Serafim
Este construit recent la ieșirea din sat spre Săsăuș, pe locul unui vechi așezământ monahal, distrus în 1762, de autoritățile habsburgice, o dată cu alte mănăstiri din jurul Făgărașului. Schitul, care va deveni o mănăstire de maici, adăpostește azi o obște monahală formată din cinci maici, originare din părţile Banatului. Schitul are două hramuri: Sfântul Serafim de Sarov și Intrarea Maicii Domnului în Biserică și păstrează şi o mică părticică din moaştele Sfântului Serafim de Sarov, aduse din Rusia de părintele Nectarie Câşlariu.
 
Meșteșug și povești
În Chirpăr mai trăiește unul dintre ultimii fierari din Valea Hârtibaciului - dl. Hunuzău Nicolae (strada Principală nr. 233)
 
Produse locale
Miere și produse apicole: familia Pârvu (nr. 457), familia Rusu (str. Mare nr. 450) și familia Avram (”Pe hotar”)
 
Credit foto: Csiszar Barna, Colinele Transilvaniei, Jeno Major, Mihai Dragomir

In zonă

Experiența ta pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri.